Mai multe fotografii de Justyna Zdunczyk pe: justynazdunczyk.photoshelter.com
Conan / The Barbarian.
La vara in cinema.
One minute puberty.
Enjoy.
Help Japan.
Foarte bun posterul.
Creatia lui James White de la Signalnoise.
Cascadorie cu Dacia in 1995.
1995 – Alba Iulia – cascadorie esuata. Masina folosita: Dacia 1300 | viteza: aprox. 150 km/h (masina trebuia sa ruleze cu 110 km/h si sa aterizeze cu 25 de metri in spate) | spectatori: in jur de 50.000 | Sponsor: ARDAF | Soferul si copilotul au scapat cu viata | Cascadoria a inregistrat la acea vreme un record la Guiness World Records – Cea mai periculoasa cascadorie.
Caroline Westerhout.
Mai multe lucrari de Caroline Westerhout pe: www.carolinewesterhout.nl
Poza zilei.
Mai multe fotografii de Lars Hillen pe: www.larshillen.com
Goose – Synrise.
Enjoy.
A N E W / Erotic shortfilm.
Enjoy. 🙂
David Bideau.
Mai multe ilustratii de David Bideau pe: davidbideau.tumblr.com
SUPER 8 / TRAILER.
Enjoy.
Poza zilei.
Mai multe fotografii de Hengki Koentjoro pe: www.koentjoro.com
Caligula / Bulandra / 12-13 martie.
În acest weekend, la invitația Ambasadei Franței și a Institutului Francez din București, actorul francez Bruno Putzulu îl va încarna pe celebrul anti-erou tragic Caligula la Teatrul Bulandra, într-o piesă montată de Stéphane Olivié-Bisson după primul text al lui Albert Camus. Piesa are două reprezentații, sâmbătă și duminică, de la ora 19, la Bulandra Izvor.
Dintre Camus și Caligula, ne putem întreba cine este mai nebun. Să transformi un împǎrat roman însetat de sânge într-un erou romantic şi asasinatul său într-o formă superioară de sinucidere este o viziune care nu duce deloc lipsă de îndraznealǎ, iar Camus nu avea decât 25 de ani când a scris-o. Suntem în 1938 și « obsedat de imposibil, otrǎvit de dispreţ si oroare », Caligula lui Camus « tinde sa exercite, prin crimă și pervertirea sistematică a tuturor valorilor, o libertate care la sfârşit se va dovedi că nu este cea pe care o căuta». În 1945, în Parisul abia eliberat, Caligula triumfă pe scena Teatrului Hébertot cu Gérard Philipe în rolul principal. Dupa război Camus lucrează din nou la piesă, pe care o va imbunătăţi până în 1958.
Versiunea montată de Stéphane Olivié-Bisson este cea originală, foarte rar folosită în teatru, a acestei « tragedii de inteligenţă ». Spre deosebire de adaptările ulterioare, opera de tinerețe subliniază caracterul « intuitiv, instinctiv, ambiguu și extrem » al piesei. Pentru ptitudinea actorului pentru dezechilibru și extravaganță, forța și umorul, și în același timp o vulnerabilitate aproape infantilă regizorul l-a ales pe Bruno Putzulu pentru rolul principal şi imperial- pe care Camus visa sǎ-l interpreteze el însuşi.